Casuta sufletului meu.

Bine ai venit. Curaj!. Intra te rog, nu sta acolo!. Indrazneste o clipa!.
Aceasta este casuta mea, nu e mare dar eu o consider ca e destul de primitoare. Multumesc ca ai indraznit. Te rog sa iei loc. Unde?!. Uite, acolo pe canapea, in fata geamului prin care privesc la lume.
Nu, nu e asa de intuneric, dar imi place asa, sa mai adaug o firimitura de mister in jurul meu. Te intrebi dece nu am pereti?!. Si vezi atatea draperii colorate?!. Daca vrei si ai rabdare am sa iti arat… dar mai intai te rog serveste din apa sufletului meu, e in paharul care ti l-am pus acum pe masa. Sa te racoresti, sa ma poti intelege.

Acum vino, daca tot ai vrut, sa vedem impreuna ce este dincolo de aceste draperii. Cu care vrei sa incepem?. Asta bordo?  Hmm… aici este dragostea din inima mea. Dupa cum vezi nu sunt foarte multe poze, dar sunt tot ce am cladit in viata mea de pana acum. Fotografii miscate. Eu nu apar in niciuna?!. Ai vazut bine, nu te-ai inselat. Pentru ca nu imi place sa stau in fata, e mai bine in spatele scenei. Vezi mai multe si lucruri mai profunde.

Sa dam draperia albastra la o parte?. Bine!. M-ai intrebat dece sunt atatea poze?!. Pentru ca aici sunt prietenii mei, pentru ca ii pastrez pe toti in inima mea si pentru ca pentru fiecare am cate un gand bun.

Vad ca ti-e frica sa te apropii de aceasta draperie sura… Nu, nu ai dece. Aici sunt dusmanii mei pe care i-am strins intr-o viata. Te mira sa vezi ca peretele e gol?. E gol pentru ca nu am tinut pentru nimeni dusmanie. Pentru ca viata m-a invatat sa nu port ura pe nimeni si sa nu imi trebuiasca nimic din ce nu e al meu.

Acolo?. Acolo dupa draperia violeta sunt toate of-urile mele. Da. Am si vise la draperia porocalie. Bucuriile si sperantele le tin la cea verde si mai sunt si altele. Nu, nu m-am suparat, dar vad ca te-am obosit… te rog, ia loc.

Sa te servesc cu ceva… . Am facut o supa de ganduri adunate, dar nu as vrea sa te servesc din ea pentru ca e facuta din ganduri, lacrimi, si amintiri. I-am dat si lui Amor cainele meu. Nu e aici pentru ca acum sta cu burta, pe lespedea rece, sa ii treaca durerea amagirilor. Poate o salata de vise, si un pic din mierea dragostei. Asta da, merge foarte bine. Si cel  mai bine e sa incepem cu o ciorba de idei. Lichiorul fagaduintei mi-a trecut dar te pot servi poate cu vinul sperantei !?. Un sote de indrazneala ca felul doi… si un pahar de sanatate. Nu mai am prajituri. Mi le-a mancat Sclipici motanul. Dar in schimb iti ofer un pic din dulceata cuvintelor.

Ah… vrei sa pleci?. Bine. Am pus o boceluta cu o farama de amintire sa te mai intorci pe la mine, iar pe drum o sa ai nevoie de un bob de rabdare pentru a ajunge acasa. Multumesc ca ai trecut pe aici, te mai astept si alta data. Un prieten este intotdeauna binevenit…

Data: 2012.09.10

Anunțuri

  1. Exceptand faptul ca inca nu a mancat-o vacuta (ca e verde saraca… ca la ecologisti)… 😛 sper sa fie frumoasa, macar la partile din interior… dar multumesc… Poti poposi nitel… cam cat vrei… usa nu e inchisa, iar daca nu sunt acasa, cheia e langa usa la vedere.. ca la mina piticilor din Alba-ca-zapada…


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s