Framantare

E noapte adanca si imi e dor.
Mi-e dor de-o ceasca de cafea,
Acolo… stand in dormitor
Cu chipul tau in fata mea…

De miezul noptii e trecut
Nu pot sa adorm si ma gandesc,
Pe frunte ca sa te sarut.
Dar nu.. nu vreu sa te trezesc….

Zambesti. Sa cred ca m-ai visat?
Nu.. ce a fost, a fost.
Si nu mai e nimic de dat.
Niste raspunsuri fara rost.

Mai bine stau sa te privesc
Cum dormi, cu chipul luminat,
Sa te sarut, sa iti soptesc
Ca te iubesc.. ca n-am plecat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s