Vanzatorul de iluzii… Albatros.

Te rog… lasa-ma sa iti cuprind sufletul, sa-mi racoresc fruntea cu stropii tai, sa pot sa imi intind aripile si sa te mangai cu ele in zborul meu. Caci tu imi oferi hrana trupului meu, iar eu iti ofer mangaierea cuvintelor rostite de vocea mea necuvantatoare. Caci amandoi ne avem unul pe altul, in luptele purtate dintre durere si extaz…
Lasa-ma sa ma scufund in oceanul gandurilor tale, iar acolo, impreuna, cu un sirag de stropi si un tipat ascutit sa tasnim impreuna spre lumea inconjuratoare.
Si nu incerca sa ma opresti din zborul meu spre adancurile tale, caci tu esti Marea sufletului meu iar eu sunt Tipatul tau din zi sau din noapte, stins de stancile ascunse, undeva pe tarmul ce ne asteapta in fiecare zi….

Anunțuri


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s