Ciclu

Am fost candva o pana… .
De cate ori m-am ridicat
ca sa plutesc usor deasupra tuturor… !.
Si uite, un strop m-a doborat,
pamantul sur ma murdarit… ranita, nu pot sa ma ridic…

Am fost candva un strop… .
Cand dansul s-a dezlantuit
iar noi ne-am pravalit din nor,
purtata in poala vantului am zarit,
o pana…
Am tintit…
si am doborat-o la pamant.
Vroiam sa stau un pic cu ea. E prea tarziu acum sa zbor…

Am fost candva un nor… .
La inceput nedeslusit..
apoi firav, crescand, usor….
Dar intr-o zi, infuriat de pana care ma sfida,
intunecat, spre ea toti stropii i-am cernit… .
Si mai apoi tot ce-a fost in calea mea am biciuit,
cu dare luminate lungi si gemete prelungi…
Caci n-am vazut unde se ascunde pana mea… .

***

Am fost candva un fulger aruncat,
o pana, un strop, un nor intunecat…
Acum, cand toate cate-am fost s-au terminat,
Sunt inima ce bate neincetat…

(10.05.2010)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s