Nasterea pruncului

Noapte si lacrimi. Doi drumeti obositi cauta un loc cald, caci Femeia trebuie sa nasca. Peste tot este veselie mare, a venit Craciunul. Barbatul bate la geamuri dar nimenea nu deschide. Cioc, cioc, dar nu se aude in casa decat „Ho! Ho! Ho!” – ul mosului. Copiii mici n-au cum sa stie de micul prunc care trebuie sa se nasca. Ochii lor sunt la bradul de Craciun si la cadourile de sub el aduse de Mosul. Iar oamenii mari sarbatoresc intoarcerea Mosului. Barbatul, disperat, ridica ochii spre cer iar Steaua le arata o casuta mica intr-un colt de Ierusalim. Au pasit inauntru. E cald si e bine si e… plin de dobitoace. Acestea se dau la o parte sa lase Femeia sa se aseze in ieslea plina de fan proaspat. Daca omul nu a stiut sa ii primeasca intr-o casa calda, macar dobitoacele au stiut ca Femeia are nevoie de un locas. Undeva, orologiul bate miezul noptii, iar in marea veselie generala nimeni nu aude primul strigat al Pruncului. Mosul este fericit pentru ca Pruncul plange. Mosul a invins… traiasca Mosul. Singurele, dobitoacele stau si privesc… au o grea raspundere, Pruncului ii e frig, cu narile calde sufla asupra acestuia sa se incalzeasca. Acum a tacut, a ridicat ochii la cer si a privit pentru prima oara Lumea.

***
„Pentru aceasta zii Oamenii au făcut un banchet mare. Pe mese am vazut bunătăţi de toate felurile, totul era decorat şi plin de cadouri … dar, ştii ceva? Pe mine nu m-au invitat! Eu eram cel sărbătorit dar de mine au uitat complet! Era sărbătoarea mea dar în acea zi, mi-au închis uşa în nas. Şi aş fi dorit atât de mult să sărbătoresc împreună cu ei … Deoarece nu m-au invitat, am intrat fără să fac gălăgie şi am rămas deoparte. La miezul nopţii au început să se îmbrăţişeze. Am întins şi eu braţele sperând că cineva mă va îmbrăţişa şi pe mine … Ştiţi? Nimeni nu m-a îmbrăţişat. Deodată, fiecare a început să aducă fel de fel de cadouri … Au deschis pachetele unul câte unul. M-am apropiat să văd dacă, din greşeală, era unul şi pentru mine! Dar nu… Am înţeles atunci că eram în plus la această sărbătoare si am ieşit fără să fiu observat … ”
*** (copy-paste cu unele modificari)

In noaptea instelata Pruncul a zambit. A inteles ca multe pacate trebuie sa ia asupra sa de la Oamenii care au uitat de el… .

(23.12.2010)

P.S. Ce e in ghilimele e luat de pe o prezentare, adaptata putin la context… Asta nu a fost frumos… recunosc…

Anunțuri

  1. Vina recunoscută este pe jumătate iertată. 😉 Aşa se spune, nu ? Iar atunci când rezultatul „furtului” este un text cu un mesaj atât de nobil, eu cred că putem „ierta” în întregime.


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s