Constiinta noastra…

Un comentariu:

Batranul timp ne “uniformizeaza”, ne potoleste flacara ascunsa, asa cum ne vindeca orice rana. Degeaba au scris oamenii invatati legi, caci cele mai respectate sunt legile nescrise, celelalte sunt reguli pe care le incalcam cu usurinta. Unele sunt scrise pe hartie, dar cele scrise in sufletul nostru sunt mai vii. De pilda orice hot are onoare… va incalca toate legile scrise dar pe cele manate de constiinta, vor fi mai greu de incalcat. Nu pentru ca nu i-ar fi usor sa o faca… ci pentru ca prin asta, isi pateaza onoarea in breasla si nu va mai fi la fel de apreciat. Cine vrea sa isi terfeleasca imaginea bussines -sului ?.

Lasand la o parte hotul, daca ar fi sa ne nastem intr-o familie care sa ne ofere de toate, sa ne lase sa facem ce vrem intreaga noastra viata….. eu cred ca la un moment dat ar aparea plictiseala…. iar din plictiseala faci multe lucruri necugetate: droguri, prostitutie, crima, coma alcoolica, etc. Cand faci asa ceva, nu mai ti cont de mana care te ajuta sau te sustine, pentru ca viciul e mai puternic. Am vazut oameni trimisi la dezalcoolizare, iar dupa ce au revenit la viata „moderna” au continuat de unde au ramas. Pe acest gen de oameni ii vad cu sufletul vandut viciului. Putini dintre ei supravietuiesc si se reintorc la constiinta primara. Cei multi, chiar daca, prin nu stiu ce mijloace, supravietuiesc un timp mai mare decat orice om sanatos, la disparitia lor din aceasta lume, nu mai au constiinta: mori asa cum ti-ai trait intreaga ta viata. Asa ca mai bine sa fim nemultumiti de noi, dar sa sa ii apreciem pe ceilalti, caci asa ne slefuim, ca un diamant neslefuit ce asteapta mana celui ce urmeaza a-l slefui..

Diamantul e considerat cel mai dur material, o structura aproape perfecta, cu multe reflexii. In fiecare din noi zace cate un diamant neslefuit… si tot batranul timp, in trecerea lui, ne ajuta sa il slefuim cu rabdare. Daca ar fi sa comparam timpul cu incapatanarea nostra… cred, ea nici nu se vede. Si cel mai aprig judecator tot constiinta noastra ramane. Trebuie sa ai obrazul gros, ca soricul de purcel, ca sa nu te mustre la un moment dat constiinta…. Sti care e diferenta intre un diamant si noi?… El, pe masura ce e mai batran (caci imbatraneste si el) e tot mai valoros (poate fi aluzia si la constiinta noastra, nu neaparat la piatra), insa noi, pe masura ce imbatranim nu mai avem nici o valoare… cum spunea Cipri: Uitarea e a celor nenascuti inca, sau a celor morti… Aceasta e valoarea noastra finala…. Diamantul din noi va straluci mai departe in copii nostri in care, zi de zi, sadim cate o bucatica din el….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s