Framantari II sau capcana cuvintelor.

Cand stii sa dramuiesti dragostea, chiar daca pentru tine nu iti ramane nimic, celor care o daruiesti, le oferi sentimentul de liniste, siguranta, incredere in ei… si cumva si in tine. Oare nu de cuvinte calde si prietenoase are omul nevoie, atunci cand ajunge intr-un impas? Cand se cearta cu el si nu ajunge la nici un rezultat?. Sau cand pune intrebari ce nu i se potrivesc?
Bine! Uni o fac de dragul jocului dar intotdeauna am considerat ca o vorba buna, pusa atunci cand trebuie, va genera o schimbare in sufletul acelui om, macar pentru o impacare provizorie cu el insusi. A simtit cineva acest lucru?.
Doar pentru o mica schimbare, e nevoie sa te joci cu visele cuiva?, eu cred ca ajunge doar sa iti spui parerea fara sa imiti ganduri care oricum iti erau pregatite a le scrie. Ca te-a ajutat sa le expui intr-o nota mai clara si mai concentrata? da si pentru asta nu ai decat un cuvant la dispozitie: multumesc.

Cineva zicea de niste intelepti si a pus o intrebare: Oare au predicat la caini?. Eu as zice ca da. Dragostea in sine este o vibratie, pe care o simti atunci cand emotionati, in fata profesorului, cu inima cat un purice dar cu dragoste pentru copilul tau – lucrarea ce trebuie prezentata, simti in interiorul pieptului vibrand ceva. Sau cand umpluti de dragoste (in sensul cel mai pozitiv) ne „umbla” fluturii prin stomac. O vibratie de la care pornind, uni savanti, in nebunia lor, si-au atribuit numele de Dumnezeu, pentru ca e vibratia creatoare, cu care putem sa dam sau sa luam viata, sau sa credem ca suntem nemuritori.
Din dragoste pentru intelepciunea lor, acei intelepti, nu au realizat ca omul de rand vibreaza la un nivel mai scazut. Nu exista profesori buni si elevi slabi… exista profesori buni si profesori slabi (nu neaparat d.p.d.v. al pregatirii!), iar acestia din urma sunt cei care nu stiu sa se coboare la nivelul elevului sa ii explice ce vrea sa ii transmita prin invatatura lui. (Bine, mai exista si elevi mai slab dotati, da asta e alta poveste) Asa si cu cei intelepti. Si asta s-ar traduce: Daca nu imi explici pe „limba mea” ce vrei sa imi spui nene.. inseamna ca ai „predicat” la caini. Putini sunt cei care sunt la nivelul lor – sa zicem cercul avocatilor, uneori ca sa patrunzi sensul articolelor din lege trebuie sa faci dreptul, pe bune, idem doctori cu limbajul lor… , iar acei oameni vor intelege ce au spus. Multi sunt cei care nu pricep nimic – rebeli, Toma-necredinciosi, iar cei care au avut curajul sa spuna ca au priceput, desi nu au priceput nimic, vor aplica invatamintele „tocite” cuvant-cu-cuvant, cazand in capcana idolatrizarii: „crede si nu cerceta!” – tagma fanatici.

In partea opusa dragostei este ura… tot o dragoste dar de aceasta data e dragoste neinteleasa. In forma ei pura, e cea mai distrugatoare, nu pentru purtator ci pentru subiectul ei. Daca vrei sa ii faci cuiva un rau, ajunge sa iti canalizezi intreaga ta ura asupra imaginii lui, iar el o va simti indiferent de distanta. Iar vrajitoarele, pe asta se bazeaza cand te uimesc cu „puterea” lor. Chiar daca ele sunt liantul, o dragoste puternica din sufletul tintei (nu neaparat una pentru cineva sau ceva), va face ca liantul sa cada primul.

Dar nu e neaparat nevoie sa fie ura la mijloc, ca sa nu te simti in apele tale, ajunge doar sa constientizezi ca ai facut un rau (ceea ce am si facut). Si ce poti face, intr-un fel, e sa iti ceri iertare pentru aceste conversaţii rătăcite prin fire electrice din camera ta de hotel, cochilia unui melc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s