Noapte de Crăciun

„În căsuța piticilor era mare agitație. De cu buna-dimineață, și-au făcut pătucurile, și-au pus hainuțele la loc, si-au pregătit hainele de sărbătoare, căci venea Crăciunul, toată lumea trebuia să o ajute pe Albă-ca-zăpada. Înțeleptul și cu Bucurosul au pornit spre pădure să aducă un brad, să-l împodobească, cu globuri – boabe de orez fierte îmbrăcate în ciocolată, bomboane – baghete de zahăr ars și câte și mai câte de la ei din cămară: mere roșii, nuci, …”

– Tata?… oprește. Nu mai vreu să îmi citești nici o poveste. Oare o să vină?
– În seara asta sigur… așa cum o face în fiecare an. Mi-a promis că o să vină, îi răspunse tatăl fetiței.
După câteva secunde, fetița vorbi din nou.
– Putem să mergem dincolo să îl așteptăm?. Noi o să ne prefacem că dormim să nu știe că îl vedem, mi-ar place să-l văd cum aduce darurile. Te rog tata !.
– Ți-am mai spus. Cei doi îngerași de sticlă din brad prind viață și sună din clopoțel, apoi, apare dintr-o luminiță albastră, lasă darurile și tot la fel pleacă. Dar dacă vrei, bine. Să mergem dincolo.

O ajută pe fetiță să își ia pernița și plăpumioara, o luă în brațe și plecă cu ea dincolo în camera unde bradul îi aștepta cu luminițele lui minunate. Se așeză pe canapea, o aranjă la pieptul lui, îi puse perna sub cap, apoi o înveli cu plăpumioara. Și după ce așeză un pupic pe creștetul fetiței, îi șopti:
– O să stăm ca pe vremuri, te voi legăna ușor, vom asculta colinzile de Craciun și vom privi fiecare luminiță cum clipocește pentru noi. Hai să le numărăm, vrei?
– Unu, doi, trei… începu fetița să numere șoptit…

Dar cine să știe câte sunt, căci de la o vreme glasul ei încetă să mai numere și strânsă la piept, adormii. Tatăl ei se ridică cu odorul în brațe și îl depuse în pătucul ei. O învelii apoi plecă în camera lui să se culce.

Să fi trecut o oră, sau mai puțin ?!, fetița venise tiptil lângă tatăl ei și îl trezi:
– Tata! Tata!, A venit!, Vino să vezi! strigă fetița șoptit. Și într-adevăr, sub bradul de Crăciun erau cadourile mult așteptate, la picioarele unui ursuleț de pluș.
– Vrei să le desfacem acum? Întrebă părintele somnoros.
– Nu!. Dimineață. O pot trezi pe mama să îi spun?.
– Hai să o lăsăm să doarmă mai bine și dimineață o să i le arătăm.

Fetița culese toate cadourile, și ajutat de tatăl ei, le mută în camera ei, în jurul pernei. Și luînd ursulețul de pluș în brațe, se culcă la loc. Apoi după un timp, adormii ca o prințesă înconjurată de daruri cu prințul urs în brațe.

Tată ei se ridică, o sărută pe creștet și șopti: Crăciun fericit pui… somn ușor… . Și o lăsă pe fetiță să-și depene visul cu Moș Crăciun care în această noapte, duce cadouri copiilor cuminți.
***
Ah… era să uit… Crăciun fericit și vouă și sărbători frumoase…. . Câte un Moș Crăciun există pentru fiecare…. .

Data: 24.12.2012

Anunțuri


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s