La plimbare

E soare afară și vreau să ne plimbăm… Astăzi, vreau să ne plimbam pe o stradă, o stradă mare, cu terase încăpătoare, unde putem la un ceai fierbinte să vorbim cu prietenii, să schimbăm păreri, să depănăm amintiri, o stradă pe care ar trebui să se regăsească toată lumea, cu mic cu mare indiferent de culoare sau chiar culoare politică, o stradă pe care nu există și nu au existat vreodată mașini, căci e o stradă numai și numai cu și pentru oameni. O să îmi spuneți că vorbesc despre strada prieteniei, într-un fel da, dar eu vă vorbesc despre strada dragostei… . Dragostea ar trebui să fie universală, să fie acel element care să îi lege pe oameni, să îi facă mai buni, mai îngăduitori. Iar dacă ne gândim bine așa trebuie să fie prietenii. Pe această stradă, o să vedem oamenii care știu să dăruiască, fără să ceară nimic în schimb. Vitrinele sufletului lor sunt pline cu căldură și înțelegere, ceea ce conferă siguranță și speranță.

O să vedem case frumoase, toată lumea ar trebui să aibă o casă pe această stradă. Dar casa în sine e ceva particular, așa cum e iubirea… Deci, iubirea e (o) privată. Uneori da, așa e. Câte sensuri ascunde un cuvânt și câte sensuri ascunde o frază. Iubirea e ceva particular, ceva ce pentru fiecare are o altă rezonanță. Ea are nevoie de lucruri ca: culoare și sens, iar la intrare, un părculeț cu un firișor de apă… e liniștea care le încastrează.

De multe ori folosim cuvintele dragoste și iubire, și le amestecăm sensul. Spunem că iubim oamenii, dar defapt, îi îndrăgim, Spunem că părintele/iubita/iubitul/sotia/sotul/copilul ne e drag(ă), dar defapt îl (o) iubim. Sau cel puțin așa ar fi firesc să fie.

Atât în dragoste, cât și în iubire trebuie să existe rațiune. Ea trebuie să discearnă, căci dragostea e încrezătoare iar iubirea e oarbă.

Dar când culoarea și/sau sensul se pierd pe undeva, casa devine doar o casă goală, fadă, de închiriat. Pe undeva, ca în orice oraș mai mare, există o altă stradă în care dragostea în sine e particulară, e o dragoste egoistă, o stradă pe care stau de obicei cei ce au un alt statut social (nu toți!), totul e mai scump, iar strada noastră prea simplă, prea săracă. Nu vor să stea, sau să se oprească la câte un ceai cu noi și e mai simplu doar să treacă și să închirieze casele cumpărate sau obținute aici. Dacă am reuși cumva să păstrăm doar o singură stradă, pe cea mai simplă și mai curată, cred, ne-ar fi mult mai bine la toți.

Întorcându-mă la strada prieteniei, sau a dragostei, aș vrea să vă invit să sărbătorim împreună acest sfârșit de an, cu o cană de ceai, cu o cană de vin fiert, sau cu o cupă de șampanie, cu inimile deschise și câte un gând bun pentru fiecare. De aceea vă doresc un an mai bun decât cel care trece iar dorințele și visele să vi se împlinească!.

Anunțuri

    • Raspund mai greu… Multumesc!. De asemenea.

      Am vrut să scriu mai multe, însă de multe ori, când articolul e prea lung, cititorul nu are sau își pierde răbdarea de a ajunge până la finalul lui, și de aceea am lăsat doar ideile principale atinse.

      • Nu sunt lungi articolele tale, dimpotrivă, e o adevărată plăcere să le citești. Personal, chiar le-aș dori mai lungi.


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s