Vreau pace…

Am fost tentat să strig și să lovesc… dar nu… nu merită… de ce să mă cobor mai jos decât sunt… sunt suficient de jos… dece m-aș coborâ mai jos de atât?. Nu ai spus tu că-ți sunt ceva inferior?.. Mie mi-e bine și așa. Și nu știu să fiu altfel decât cum sunt. Nu, nu e lamentare, o spun conștient și asta pentru că eu îmi trăiesc viața. Degeaba încerci să analizezi sau să judeci pentru că, orice ai face sau zice, nu tu ești în locul meu.

Câinele care latră nu mușcă. Dar măcar își spune punctul de vedere… și tu ai simțit-o asta. Ești omul care vrea totul sau nimic, și nu vrea să priceapă că mai există o altă cale, iar acea cale de mijloc între ”nimic” și ”totul” este un prieten. Decât să ții într-o mână securea și în alta steagul păcii și să nu știi niciodată când cu ce dai, mai bine lasă-le din mână și fi iarăși Femeie ce simte și trăiește. În tine s-a născut un zbir ce vrea mereu o judecată apoi o răzbunare. Dar n-ai simțit că el te-a apărat doar… și nu te-a ”întregit” niciodată?. Mondenă…. hmmm…

Nu tot ce există în viața noastră e pentru noi. Pentru ca viața să îți dăruiască ceva… trebuie ca și tu să știi să dăruiești. Dar e părerea mea… nu am impus nimănui nimic, liberul arbitru îl are fiecare. Prefer să-i las pe alții să vorbească în locul meu, decât să fiu eu cel care să lovească.

Iar undeva am scris că pentru unii sunt leac iar pentru alții otravă… În nopțile de cugetare când mă trezeai, mă întrebam dece nu vrei să te oprești… Știi bine, timpul îmi e prieten, pentru că m-a învățat să am răbdare. Mi-au trebuit ani buni de ceartă cu mine și cu alții, pentru ca să mă împac cu mine și să înțeleg că trebuie să îmi iubesc aproapele. Și cel mai aproape de mine sunt tot eu… Și harța din cuvinte sau gânduri, iminent se pune și în viața ta de zi cu zi… Am obosit să mă mai cert… nu mai vreau… Nu e ceea ce vreau de la viață.

Sunt clovnul vieții mele, un amator. După cum se spunea de pe timpuri, adevărații artiști joacă în piese grandioase, frumoase sau nu prea, inspirate pentru oamenii aleși, sau mai aleși de soartă, cu gusturi rafinate… iar eu nu am decât o scenă, una mai modestă, iar piesa pe care o joc, e învechită, fără răsunet, fără aplauze pentru că e însăși viața mea.

Așa că pune punctul unde vrei… Se pare că ție îți e teamă… . Dece lași murdărie pe unde treci?….
Pe oricare listă aș rămâne, să ști că tu rămâi pe aceeași listă…. Și tot un om deosebit ești!.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s