Sonată

”Ascultă… Ascultă vorbele pianului ce își plânge monotonia ruptă în păcate… unele albe, unele negre, unele înalte și altele grave… Ascultă mâna ce cu atâta drag le atinge, le mângâie, o dată surd, o dată sălbatic, apoi, printre zbuciumări nerostite, răzbate chemarea, când mută, când rece, când calmă, când fierbinte, într-o scară de puncte (portativul muzical cu note), toate aruncate la grămadă de un creator nebun, ce putea să le vadă dar nici măcar să le audă de atâtea cuvinte.

Șoapte împleticite, strigăte deșarte pentru o lume în schimbare… căci privește, privește-l cum se lasă purtat de frenezia culorilor într-o luptă cu notele, pentru că dincolo de el și ele e lumina… și nu pianul, o luptă pentru supraviețuire, iar gălăgia lor pentru noi devine liniște și armonie.

Și nicidecum o altă luptă…”

Poate nu știți, dar Ludwig van Beethoven, a continuat să compună muzică (clasică) chiar și după ce a surzit. Oare cum e să nu poți auzii nimic și defapt, în creier e totul ca pe o plajă, cu muzica ce țipă continuu în difuzoare?.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s