Cafenea

”Ne-am întâlnit la o cafea, întâmplător. Venisem să-mi scutur plumbul de pe pleoape cu o amăreala dulce cafenie, într-o dimineață, la ora 11 dacă se poate spune așa, pe care o arăta ceasul de pe perete. Mă așezasem la o masă aproape de geamul cafenelei, să pot admira în voie agitația străzii, supărător de liniștită pentru o zi ca oricare alta, dintr-un oraș atât de agitat.

Printre sorbiturile gândului și picăturile de cafea, vedeam o țigăncușă cu un coșuleț, oprită-n colț de stradă, încercând să-și vândă florile culese de pe undeva de pe o altă stradă. Dar fără prea multe succese, căci oamenii răzleți, grăbiți ca dintotdeauna, o ocoleau cu vorba sau privirea.

Plictisit, mi-am purtat ochii spre intrare, unde, o domnișoară, venită probabil ca și mine să-și înece somnul în dulcea otravă, apăru.

Și nu erai singură. Erai cu el de mână. V-ați așezat la masa din fața mea, el galant, ți-a potrivit scaunul, a așteptat să te așezi, apoi s-a așezat și el, cu spatele la mine. Și din acel moment, nu mi-am putut dezlipii privirea de făptura ta. Galantă, frumoasă, plină de lumină, obsedantă, plină de viață… cred, cafeaua era doar o obișnuință și nu o necesitate pentru tine.

Ați început să vorbiți într-o limbă străină și nu conta, pentru că eu, oricum, cuprins de vrajă, încercam din privire să-ți sorb toate cuvintele. Ai scos o țigară din poșetă, iar el a sărit cu un foc, iar la cum te privea, cred ți-ar fi oferit și altceva acolo, pe loc.

Am încercat să-mi rup privirea, să privesc pe stradă și… el din eu s-a ridicat, a ieșit afară la biata țigăncușă, a cumpărat un buchețel, ca semn de primăvară, s-a întors la tine și ți l-a dăruit, iar tu, în schimb cu un sărut l-ai răsplătit….

Când mi-am întors privirea, nu mai era nimeni în fața mea. Dar a rămas cu mine, mirosul parfumului tău de lăcrimioare amestecat cu aroma de cafea … . ”

…din tolba uitată…

Anunțuri

  1. Incantatoare poveste s-a zamislit dintr-o zi „supărător de liniștită pentru o zi ca oricare alta„. Am ramas cu o intrebare la care nu caut raspuns : fata cu miros de lacrimioare a fost aievea sau doar o plasmuire a unei minti infometate?

    • Nu neapărat înfometate. Ce e frumos și la Dumnezeu place. Mai mult ca probabil eu sunt defect, dar mie mi s-a întâmplat să văd fete frumoase și să nu îmi pot dezlipii privirea de ele, preț de câteva clipe sau minute, fără să mă gândesc la nimic rău. Și depinde de modul de manifestare al lor… unele stârnesc milă… altele nu stârnesc nimic, dar în cazul de față… a stârnit admirație. Pornind de la real mă cufund în imaginar… acum rămâne la latitudinea fiecăruia să aleagă ce e real (nu magazinul) și ce e parte imaginară. 🙂

      • „înfometat„ era doar o metaforă. „Foamea„ poate fi şi spirituală, emoţională…
        Şi mie mi s-a întamplat sa admir un bărbat, de la distanţă, doar pentru forma in care se prezenta, fără nimic „uşuratic„ în gând, aşa ca înţeleg ce spui! 😆


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s