Susurul fântânii…

Dintotdeauna ai fost neprețuită, pentru că nu am îndrăznit să te ating cu ceva să îți știrbesc valoarea. Nimic nu e gratis, deci și tu ai o valoare pe care o să o pui la un moment dat pentru a putea fi ”cumpărată”. Și pentru că nu te pot compara, da, nu te pot compara cu nici un om pe care l-am întâlnit în viață. Să mă explic: această neobișnuită logoree a ta naște multe întrebări și dă multe răspunsuri. Cunoscând date puține, scoate la iveală rezultate din cele mai surprinzătoare, apropiate de adevăr. Ai fi putut să fi un bun criminalist, ai rezolva cu succes multe cazuri.

Nu susțin că sunt altceva decât un om oarecare cu anume presimțiri. O să le deconspir un pic, căci presimțirile se bazează pe o parte de adevăr și pe rațiunea noastră. Și deci nu pot face minuni. Puteam să îți ofer la un moment dat, bolnav fiind, doar o infuzie de plante medicinale, chiar dacă tu ți-ai fi dorit o infuzie de ciocolată fierbinte.

Creierul, fiind cel mai zgomotos organ din corp, nu doarme niciodată, iar atunci când ai crede că nu face nimic, (ziceai că preferi să visezi frumos decât să te gândești la soluții, și defapt pe când visai mai frumos el lucra neobosit încercând să îți rezolve problemele) el muncește mai ceva peste normă, aduce în calcul toate posibilitățile, și pe baza logicii, face dintr-o incertitudine, o certitudine, aruncând înainte și imaginea pe care o consider eu presimțire. Și de aceea nu e nimic frumos în ea. Nu se naște decât acolo unde s-a deschis o legătură subtilă între cele două persoane, care au realizat o oarecare simbioză în manifestare, gândire sau sentimente (”ne comportăm ca doi iubiți dar noi știm că nu e așa”). Dar la această idee am să revin mai târziu.

Pentru a putea vorbii de legătură, trebuie să vorbesc de energie. Ea curge liber prin noi și se amestecă cu energiile celorlalți, încercând să stabilească conexiuni. Vom căuta involuntar asemănări și deosebiri pe baza acestor conexiuni. Dacă îți aduci aminte de pescarul de vise, care spunea ceva de genul: indiferent cum ești la un moment anume, dezamăgit sau întristat sufletul iți cere să cauți. Și nu neapărat să cauți sufletul pereche… pentru mulți e un mit. Marea de săgeți electrice gata să fie lansate în orice moment sunt gândurile noastre. Când gândul plin de dragoste ne zboară către persoana iubită, energia noastră o înconjoară, aș zice că o protejează (un fel de balsam), îi conferă siguranță, liniște, calm și îi proiectează vise.(întreabă de Dan și Diana dacă nu mă crezi pe mine!). Dacă gândul este plin de ură sau doritor de a domina, el devine o săgeată energetică care înțeapă persoana căreia îi e adresată. Ceea ce deocamdată e important: se naște o legătură.

Am văzut că o anumită carte te-a marcat, folosind idei din ea pentru a îți dezvolta anumite articole. Încurajat cumva de situație și de tine într-un fel, tot ceea ce am să scriu am să-l raportez prin prisma acelor lucruri din carte. Îmi place atunci când explici, am știut la ce te-ai referit spunând de acel al nouălea simț doar că nu mi-am mai adus aminte de film, eu văzusem filmul, nu apucasem să citesc cartea, deși o aveam în format pdf. Poate că, simțind că pot îmbrățișa și altfel de subiecte decât cele vorbite curent, am vorbit cu tine.

O să mă creadă lumea că complotez cu vreun psihiatru. Și poate și tu. Dar tu știi că nu-mi pasă. Am tăcut o lungă perioadă de timp pentru că nu am putut vorbii, mi-ai sorbit până și această voință. Ar trebui să vorbesc acum de câmpurile energetice ale omului ca să mă fac înțeles, însă o las pe altă dată,(sau poate mai jos?). Esențialul: cu modul tău de insistență, (oricât am încercat să descopăr cum îți sunt aranjate sinapsele nu am reușit să văd asta) mi-ai ciuruit câmpul protector. Cu alte cuvinte, multe reguli ridicate, s-au făcut praf, iar eu am fost varză. Nu râde!. Te simt.

Ar fi trebuit să ști că nu am vrut nimic. Ai găsit în mine bucuria de a putea vorbi cu cineva mai deosebit decât mine, m-ai văzut alb și cald. Da. Indiferent de ce relație s-ar fi stabilit între noi, ai dorit ca ea să se desfășoare ”diferit și firesc, natural, necăutat și neprefăcut, evident nesilit, dar familiar!” Era și dorința mea! însă eu am amestecat și voia lui D-zeu.

Din acest moment am să mă desprind de clasic și am să vorbesc prin prisma acelei cărți: Profețiile de la Celestine. Sper să mă ierți.

În momentul în care ai dorit să ”încaleci” drumul meu, ai lăsat inconștient dorința ta de a mă domina, deoarece eu mă împotrivisem. Ai observat automat că mi-am schimbat atitudinea… (vocea). Este cea de a patra viziune conform acestei cărți – dorința de a ne conecta la orice sursă de energie de la care să ne încărcăm – din dorința de a ne simții bine, și de a domina. Și asta s-a întâmplat de mai multe ori… și mi-ai atras atenția. Ști bine că orice sursă de energie poate să dăruiască o cantitate de energie oarecare (dragoste). Trecând peste pragul critic, absorbi o mai mare cantitate, devii un ”vampir de energie” numai-și-numai pentru a simții și a trăii – un pic cam egoist. Dar asta face ca sursa să se simtă slăbită, confuză, neputând să facă nici o mișcare. Legătura naște o durere și o resimt amândoi din păcate, pentru că unul dă și durere iar celălalt se hrănește cu ea, nu mai e nimic plăcut. Nu e normal ca din senin să te simți slăbit, plâns ca după o noapte întreagă de plâns, sau să te trezești din senin și să nu poți dormii, sau să nu poți adormii. Și imediat să simți o apăsare pe suflet, sau înțepături în torace. Mai ți minte când ți-am spus de dependență?. Ea e. indiferent ce facem, un gând puternic ne va arunca în dependență. Și tu ai o voință de fier și un gând puternic. Poate de aceea se retrag mulți din fața ta… . În ultimele dăți nu mi-am mai schimbat vocea, pentru că am simțit că e inutil… pe tine te mână o voință mai mare decât o pot înțelege.

Apoi, când ai dăruit libertate, căci au fost acele momente, am simțit o eliberare ușoară. A fost doar amăgire… ai fost mai înverșunată. A fost doar o iluzie de libertate, un respiro binevenit. În acele momente ai căutat sursele alternative, uneori cele corecte, din tine, adică iubirea așa cum e ea. Viziunea a cincea.

Firesc ar fi să știm să dăruim fără să cerem nimic la schimb, și asta ne-ar arunca la viziunea nouă unde totul e dăruire, și astfel am înțelege și celelalte viziuni: calea corectă sau viziunea 7 și clădirea unui nou eu sau viziunea 8 (evoluția sinelui și respectiv iluminarea).

Din păcate noi suntem proprii noștri doctori, care ne vârâm lumină în noi pentru a înțelege viața. Și doare al ‘naiba de rău când ne tăiem propria carne.

Să înțelegi… într-un fel ai lăsat să înțeleg că e momentul să ne luăm: La revedere. Știi, e momentul ca acel iubit din tine să plece, iar dacă poți să lași prietenul, ar fi cel mai bine pentru amândoi.

Dar nu am terminat… Și ca să închei momentan: Eu sunt doar o fântână… iar tu asculți susurul ei… .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s