Izvorul

– continuare –

În mod intenționat am lăsat primele viziuni la sfârșit. E interesant cum aceste viziuni pot fi aplicate la șablonul uman.

Acel călugăr franciscan, neavând o cultură științifică, dar cunoscând ceea ce reușiseră unii antici gen Euclid, Aristotel, Pitagora, etc… să facă construind piramidele și mișcând blocurile mari de piatră cu forța umană, (care e mică în comparație cu greutatea acelor blocuri), sau Solomon, Platon etc.. explicând anumite fenomene naturale văzute atunci și explicate numai prin prisma divinității, și prin putința lui de a vedea frumusețea vieții acolo unde putea să lipsească (văzând spectrele naturii sau aura corpurilor vii), avuse o revelație… a descoperit pașii evoluției.

Trebuie ca un număr important de neuroni curioși din creierul nostru să se agite în același tandem pentru a realiza masa de care vorbește prima viziune. Iar când agitația lor va fi la maxim, se vor fi trezit și vor fi pregătiți pentru următorul pas: să înțeleagă ce au făcut până atunci și ce va trebui să facă de atunci încolo – a doua. O transformare a noastră.

De multe ori obercăim prin viață, fără a înțelege nimic. Odată treziți, totul din noi va dorii și va striga după schimbare. O vrem, o dorim, indiferent la ce oră ne prinde. Cerem anumite lucruri de la viață, de la divinitate, iar ea ne dăruiește lucrurile cerute… nu contează când, pentru că ceea ce pentru noi e finit, pentru ea e infinit, ni le pune în acolo, de la început până la sfârșit pe scara vieții noastre, dar nu sunt primite decât atunci când noi am ajuns la o maturitate suficientă pentru a le primii. Deci atenție ce vă doriți și ce visați. Dacă o să insistați să le obțineți, într-un final universul va complota împreună cu voi pentru a le obține.

Ca și iluminarea propriului sine: vibrezi, vrei, obții o vibrație mai înaltă, vibrezi, vrei, obții o vibrație mai înaltă.. ș.a.m.d. Adică evoluăm crescând vibrația din noi.

Și în toate acele viziuni este vorba despre iubire, despre credință.. biserica nu e implicată, ea poate la un moment dat să dispară ca instituție, și probabil o să dispară, încet-încet a pierdut teren, de la conducerea statelor până la timida încercare de a mai conduce sufletele umane din ziua de azi. Când dăm acea taxă la biserică, o dăm împăcați că o dăm? sau o facem din politețe?: așa trebuie să facem, așa e creștinesc… Când mergem la biserică, vedeți? suntem tot mai ”mulți”… Pe drept cuvânt, am ajuns doar credincioșii de Duminică dimineață. Hm.. defapt toate sunt întrebări, inclusiv evoluția.

Am pus ca titlu: izvorul pentru că e ceva de început, din el se poate naște cel mai mare fluviu. De câte ori vrem să ne încărcăm, revenim la izvorul nostru. Oare asta înseamnă să dorești să controlezi ceva sau pe cineva?. Oare nu înseamnă să te încarci și să încerci să dăruiești mai departe?. Din scrisul meu aș vrea să răzbată doar dragostea, calmul și înțelegerea, un fel de terapie. Simt doar că orice aș scrie, voi fi interpretat, de parcă aș fi cel mai periculos animal din lume. Să mă opresc?… Să scriu mai departe?… Hmm grele întrebări…

Anunțuri


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s