Pe cărări de munte

”M-am rătăcit… M-am rătăcit pe mine prin coridoarele sufletului meu. Am pornit odată cu celelalte suflete încercând să ajung la lumină, dar undeva m-am oprit. Eram pe un coridor care ducea spre nicăieri. Și am ajuns în fața Ta… Am încercat timid să-mi cer iertare pentru îndrăzneala de a da buzna așa, acolo, iar glasul Tău blând m-a oprit,căci mă așteptai de mai demult: De ce ai întârziat?.

Și am întârziat pentru că mi-am oprit pasul la fiecare vitrină, încercând să mă înțeleg, și să înțeleg ce încercam să Îți explic noapte de noapte… Nu are nici un sens… nu am ce explica.

Mi-ai abătut gândul, arătându-mi Valea prin care trebuie să trecem, în care ne lăsăm dorințe, șoapte, gânduri, oameni, spre a putea sta o clipă de vorbă cu Tine.

Am urcat treptele, cu sufletul înainte trăgându-mi trupul greu, de parcă se împotrivea să urce până sus cu mine la crucea de lemn. Toată săptămâna mi-am cerșit acea clipă și, ca și cum m-ar fi înțeles, telefonul a început să țipe, să nu mă lase în pace. Nici acolo. Și deși mă strecurasem printre picuri de ploaie, soarele, pe care îl chemasem încă de dimineață să mă însoțească, era prezent și el, făcând străveziu norul din calea lui, arătându-mi un disc frumos, luminos, plin de viață.

Cerul noros, soarele, crucea de lemn… și eu. O pauză scurtă. Am contemplat valea cu șoseaua șerpuindă, cu mașini ce se grăbeau să ajungă undeva, cu care și oameni în drum spre casă, în cătunul din vale… .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s