Salcâm…

”Eram o floare, rătăcită-n părul tău, ce ți-l lăsai purtat în vânt…

… ce ma luat în poala lui. Iar acum, ruptă de ființă, mă plimbă alene spre ne-culoare, ușor, ușor, ca într-o ploaie fără cuvinte, fără soare, fără dorință.

Îmi amintesc de Seva Bunică ce venea de fiecare dată cu poveștile despre adâncurile Lumii, în care cârtița își croia alei prin pusta rădăcinilor tale. Ne vorbea despre acei ceilalți, ce își unduiau crengile odată cu tine pe un tărâm al parfumului de vise… Ne povestea povești despre fete frumoase ce în vremuri de demult își făceau coronițe de flori din frumosul penaj al lunii Mai: Lăcrimioare, Lalele, Lilieci, Panseluțe, Petunii, Crini, Margarete… sau multe alte flori din Grădina vieții, despre doinele flăcăilor ce își cântau din fluier dorul pentru o floare de Nu-mă-uita aflată undeva în așteptare la o margine de lume… din Lumea lor.

Și îmi amintesc de o iubire, când o albinuță venise să-mi curteze cu îndrăzneală ființa. O lăsasem să mi se așeze în poală, apoi, am îmbrățișat-o strâns nedorind a o lăsa să plece, iar ea îmi furase un sărut, umplându-și buzunarele cu el, iar când lăsată să zboare, zăpăcită, de fericire se rătăcise în brațele altei flori… Cu acel sărut m-a fermecat și pentru el o așteptam de fiecare dată.

Floare de salcâm

Floare de salcâm

Îmi amintesc, cum am mângâiat Copii ce se strecurau seara în parc, croindu-și idile de iubire, cum îmbătam Noaptea cu Stele cu tot și ne ghemuiam în Vise și le îmbălsămam într-un parfum de mai, cum binecuvântam Dimineața când Oamenii porniți agale către treburile lor, se opreau încă o Secundă sub cupola noastră, să o pătrundă și să o poarte în întreaga Zi.

Am înmiresmat Mierea cu care albinele își hrănesc copii, am înmiresmat câmpul într-un concurs de frumusețe cu celelalte flori. Am tămăduit stropii de ploaie de mirosul întunecatului din Cer, cernit de supărare, dăruindu-i Sevei ce îi aștepta ca pe o alinare, ca pe o răsplată pentru toate câte le făcea pentru noi.

Încă un pic… în locul meu a rămas un sâmbure de ram ce o să crească și o să dăruiască. Când voi ajunge jos, voi îmbrățișa pământul într-o sărutare, apoi mă voi preface în mucegai tropotit în colb purtat de picioare, mă voi absoarbe să ajung una cu Seva, să-ți caut rădăcina și să urc spre părul tău purtat în vânt, împodobit de alte flori.”

Data: 12.05.2013

Anunțuri

  1. Pingback: Review pe două săptămâni. | Graffiti-uri pe pereţii unei gări

  2. Țin să îți mulțumesc că ai scris deși îmi spuseseși că nu ai timp. Cuvintele sunt de prisos , însă ,,Încă un pic… în locul meu a rămas un sâmbure de ram ce o să crească și o să dăruiască. Când voi ajunge jos, voi îmbrățișa pământul într-o sărutare, apoi mă voi preface în mucegai tropotit în colb purtat de picioare, mă voi absoarbe să ajung una cu Seva, să-ți caut rădăcina și să urc spre părul tău purtat în vânt, împodobit de alte flori.” mă trimite cu gândul la o renaștere perpetuă a unei Vieți chinuitoare, frenetice, dureroase. Sublim! Numai bine!

  3. Bună seara! Superb povestește salcâmul tău, e multă emoție și har …Suflet în și printre rânduri. Suflet de salcâm! Mulțumesc pentru poveste și îi mulțumesc Simonei că te-a invitat să scrii. Indiferent când vei putea să scrii, dacă vei mai dori, eu voi lăsa tabelul deschis mai multe zile pentru a fi înscrisă fiecare poveste. Cei care ne citesc merită să se înalțe odată cu parfumul salcâmilor, în înalt. O seară frumoasă! 🙂


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s