Întrebări

De ce ne e mai simplu sa omorâm totul din jurul nostru și să călcăm pe leșuri în lumea noastră. Oare nu o să ajungem să vorbim singuri la un moment dat? Pentru că suntem mai importanți sau pentru că ceilalți ne acorda o importanță mai deosebită ?!. De ce e mai simplu să spunem: tu ai greșit.. eu am făcut totul, tu nu ai făcut nimic și deci toate meritele sunt ale mele… oare? și defapt câți își asumă în mod conștient partea lor de vină? De ce ne dorim lucrurile să fie doar așa cum vrem noi, într-un cel mai egoist mod posibil? E mai simplu să ne scuturăm de vină pentru că oricum ceilalți nu bagă de seamă?. Ca într-un hyper-market: ai pus mana pe pachetul de zahăr, l-ai scăpat și te uiți în stânga-dreapta dacă te-a observat cineva. Nu?! Bagi mana în buzunar îți întorci capul în alta parte și… eu când fluier, fluier… de parcă nu s-a întâmplat nimic.

Când s-au deschis portițe, le închidem, ca e mai simplu așa. Să nu fie curent, să nu răcim. Poate. Suntem o țară de cugetători și ne arătăm cu degetul în loc să rezolvăm problemele, căutând nod în papură și vinovați fără vină: Tu ești de vină!… Ba tu!. Ba tu… iar eu aș zice: Privește, eu am degetul mai lung… Ba nu, eu.

Nu-mi stă în fire să arăt cu degetul, nici să mușc sau să rup. Orice altceva. Aseară, după un duș fierbinte m-am uitat în oglindă. O fac rar și numai atunci când trebuie să ‘tund oaia’ adică mi-e prea mare parul… de pe cap… vă rog, fără insinuări. Nu sunt un bărbat frumos (cel puțin nu mă consider) și deci trebuie să recunosc meritele oglinzii: fără a fi securizată, la imaginea bărbatului irezistibil din mine (joke) nu s-a spart. Nu am văzut nici o urmă de blăniță pe burtă, sau pe spate.. ca să intru la categoria mușcător sau distrugător gen gorilă. Și după câte știu, codița se poartă mândru la… spate, sau nu?.

Îi privim pe cei din jur și ne închipuim că mutra lor cere… sfaturi în loc de palme, dar cert e că cei care fac gălăgie mai mare și știu să arate cu degetul sunt mai credibili. Nu e mai bine ca întotdeauna să lăsăm loc de buna ziua?

Și totuși…

Așa cânta greierașul din cap azi noapte…

Anunțuri

  1. E-n firea lucrurilor, parte a instinctului de conservare, să alegi întotdeauna calea mai uşoară, mai convenabilă. Aia care nu-ţi dă bătăi de cap.

  2. Bonjour Kriozenit! te citez:”Nu e mai bine ca întotdeauna să lăsăm loc de buna ziua?”… – în terorie si într-o lume(societate) ideala, sigur ca „asa” ar fi de preferat si mai bine, însa stim cu totii ca-i o (alta) utopie…
    * * *
    sanatate, o zi senina si-un week-end relaxant… amicalement, Mélanie NB

    • Sărutmâna domniță. Poate că eu sunt un ciudat, un om greșit, dar întotdeauna, indiferent de relațiile cu ceilalți am încercat să fac asta… bine, doar din punctul meu de vedere. Că din punctul de vedere al celorlalți nu totdeauna a fost să fie așa..?!.. cred că trebuie să mă obișnuiesc cu ideea.

      La fel vă doresc.


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s