Magie.

A început Magia sărbătorilor de iarnă. Se vânează la greu cadouri, atenții. Iar oamenii se calcă în picioare la rânduri interminabile cu oferte. Și câte dintre ele nu sunt decât mofturi și pretenții. E o alergare continuă, foarte aproape de rosturile lumii de azi dar atât de departe de spiritul adevăratelor sărbători de iarnă.

Demult se sărbătorea Crăciunul cu Nașterea Domnului, iar Spiritul Crăciunului se întruchipa în însăși Noaptea Sfântă în care ”îngeri și oameni/ cântă împreună”. Și cea mai autentică noapte magică era acolo la țară, când prin nămeții de zăpadă ne plimbam piciorușele încălțate în ciubote, cântând cât ne țineau plămânii Colinzi. Răsuna noaptea de ele, ne intersectam cu alți colindători, se nășteau adevărate bătălii cu bulgări de zăpadă. Nu conta că straița era atârnată de noi… Plină, goală, cu bunătăți sau zăpadă, era o mândrie pentru unii (recunosc, mie îmi era rușine cu ea, căci îmi plăcea să cânt, dar nu să o întind pentru a primii) și o duceam fără ajutorul nimănui.

Număram nuci, mere, cozonaci, nu prea contau bănuții. La sfârșitul colindatului pe străzi, acasă ne număram trofeele, cine a primit mai multe. Și ca să nu ne certăm, unchi, mătuși, bunici, părinți, ne mai băgau peste noapte în traistă… ca să nu existe diferență între noi.

Atunci era o singură colindă cu Moș Crăciun și multe cu îngeri, Isus, Maica Sfântă, Dumnezeu… Azi, nimeni nu se mai uită la mere, nuci, cozonaci. Vor bani… cât mai mulți. Și mai nou, toată lumea așteaptă, nu prea colindă nimeni ca mai demult. E mai simplu în fața televizorului.

Se spune că colindatul a fost ”împrumutat” de la copiii oamenilor săraci care mergeau la ‘domnu boier să îl colinde. Dar eu zic că o ‘Corindiță pe la ferestrele noastre fără altă răsplată decât o altă ‘Corindiță ca răspuns ar fi suficient să reînvie în noi și în copii vremurile de mai demult, adevăratul Spirit al sărbătorilor de iarnă… ori dacă noi oamenii mari nu o facem… copiii ne copiază întru totul.

E o singură concluzie… totul e doar o față a sărbătorilor de mai de mult… încet-încet se pierd tradițiile… încet se pierde și Spiritul Crăciunului… Dar rămâne totuși magia acestor sărbători…

E cam devreme, dar ținând seama că e post….

Nu acuz pe nimeni. E doar o istorie scrisă prost… din păcate.

Anunțuri

  1. Pingback: Cinemagie…. | Casuta sufletului meu.


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s