101

Sursa: www...

Sursa: www…


Cât de greu e să renunți la o parte din inima ta?. Cred, atât cât cântărește ce e acolo în acea parte. Dreptul la orice se câștigă. Singurul drept dobândit și dăruit e dreptul la viață, pentru că e Dumnezeu (sau dacă vreți, creația, nașterea) la mijloc. Dreptul la libertate, liniște, speranță, iubire, inimă, dialog… se câștigă. Și se câștigă uneori cu multe sacrificii. Iar în concordanță cu viața, moartea devine o datorie sau răsplată.

Nu sunt în măsură să judec oamenii, dar ca o concluzie pentru mine, a dărui înseamnă a renunța la a primi ceva în schimb. De multe ori batem la uși închise conștienți fiind că ele nu se deschid decât cu o singură cheie sau de către cineva potrivit. Iar dacă subliniem că e o atenție (precum se face în societatea noastră), înseamnă că așteptăm altceva la schimb. Nu știu să fac atenții.

A renunța nu e o virtute, recunosc, dar e ceva necesar atunci când mai presus de tine pui viața celor care merită mai mult decât poți oferii. Chiar dacă nu ai dat explicații care să confirme/infirme oferta ta. Lumea te judecă ușor și repede și ceea ce pentru unii e o admirație, pentru alții devine ură.

Dintotdeauna m-am descurcat cum am putut… și singur. Am pus în întrebări sau în răspunsuri capcane… am vrut să văd fiecare cum reacționează. Și am văzut. De pildă, pentru unii lucrurile simple sunt atât de simple încât consideră că nu sunt de băgat în seamă. Și totuși… din lucrurile simple se nasc altele… cele mai mărețe. Obiectele pe care tehnologia din ziua de azi ni le-a oferit, de care ne folosim zi de zi, ar fi putut genera o surpriză neașteptată. Oamenii simpli sunt surprinși cu gesturi simple ‘neîmpopoțonate. Ori în ziua de azi nu mai există simplitate.

Legat de simplitate… mi-am adus aminte de o poezie al lui Octavian Paler:

Tu spui, liniștit, „adevăr”
Ei se uită la tine și tac,
fără să priceapă ce vrei,
dar pentru că sunt oameni educați
întreabă: „Cât costă?”

Tu le arăți mâinile goale,
dar ei nu mai pricep gestul demult
și, nedumeriți, dau să plece.

Tu alergi și le spui: „speranță”.
Politicoși, ei se opresc și te întreabă
încă o dată: „Cât costă?”

Iar tu nu ști ce valoare are speranța.
Și taci.

Simplu – Complex și pe deasupra needucat. Sunt un ciudat care își cunoaște locul, care uneori dă mai mult decât i se cere și o face fără răutate. Știți care e ciudățenia vieții? Trăim împreună și chiar dacă împreună, de cele mai multe ori suntem singuri… și când murim, murim tot singuri.

De ce 101?… Am depășit pădurea mea cu o ciupercuță. Prin faptul că deși am tăcut, au fost mulți care s-au agățat să mă urmărească, mă încurajați să scriu mai departe.

Mi-ați cerut-o! O să rescriu o parte din povestea fără sfârșit și am să o afișez public.

Anunțuri

Un comentariu


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s