Percept

Cred că iubirea nu are nici o legătură cu noi. E un nor imens undeva deasupra noastră la care ne racordăm printr-un cordon ombilical. Și ne facem plinul cu emoții, sentimente, gânduri, vise. Apoi din pre multă iubire, dăm cu ele de pământ pentru ca să putem culege alte emoții, sentimente, gânduri, vise.

inima

Ele ne fac să ne simțim într-un bine în care credem că coexistăm… ce îl ascundem în firide ale conceptului viață. Și atunci spunem că suntem fericiți?. Sau poate că fericirea e și ea un concept?. Dacă aș privii din punctul de vedere al lui Dumnezeu, ea ar trebui să fie un percept… o modalitate de comportare la factorul bine, iubire.

Nu ne învață nimeni să iubim. O facem pe pielea noastră. Dacă o reușim, e bine, dacă nu, o să avem de învățat.. poate nu e norul la care trebuia să ne racordăm. Iubirea nu e chimie, dar schimbă chimia internă a noastră, ca în cazul schimbului de fluide dintre corpuri: sărut, dragoste. O face la nivel simpatic printr-un schimb de energie subtilă. Iar când se rupe cordonul… ne simțim rău.. se schimbă chimia internă. Și totuși… iubirea nu e chimie. Dar își cere drepturile.

Îmi spunea cineva: „Dacă nu ești gelos înseamnă că nu iubești”. Greșit. Dacă ești gelos înseamnă că ești posesiv și mai mult ca posibil că nu ai iubit, sau nu iubești. Gelozia nu are legătură cu iubirea. Iubirea e blândă, bună, iertătoare. Ce rost ar mai avea vorba: „Când două inimi se iubesc ele nu au nevoie de cuvinte”. Căci atunci fiecare inimă îi știe gândul celeilalte. Atunci când iubești îi dorești celuilalt tot binele din lume, nu trebuie să ți-o spună, poți să iți dai seama după felul cum te tratează.

Era o întâmplare cu un învățăcel și un înțelept:

„Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul
-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
-Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
In final,inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.”

E semnată Mahatma Ghandi.

Cuvinte înțelepte. Iar eu nu semnez decât acest banal ”percept”, ce vrea să fie articol.

Anunțuri

  1. @”Îmi spunea cineva: „Dacă nu ești gelos înseamnă că nu iubești”. Greșit. Dacă ești gelos înseamnă că ești posesiv și mai mult ca posibil că nu ai iubit, sau nu iubești. Gelozia nu are legătură cu iubirea. Iubirea e blândă, bună, iertătoare.” – absolut si categoric de-acord… gelozia si posesivitatea pot deveni cronice, patologice, „ucid” orice relatie umana, deci si cea de iubire-dragoste… o persoana geloasa si/sau posesiva e nesigura de ea-însasi, nu de partener(a)…
    * * *
    P.S. ah, vazui data: pe 16/01 fuse ziua mea de „nascare”… 🙂

      • mii de multumiri, Kriozenit! da, asa-i: mai bine mai târziu decât neam de loc… 🙂 P.S. te rugasem sa-mi trimiti parola pentru „Poveste fără sfârșit”… multumesc anticipat, sanatate si-o zi senina, afar’ si-n suflet… amicale gânduri, Mélanie NB


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s