Tu, eu sau o mare…

”Între noi e o mare cu valuri albe și țipete de pescăruș… . Undeva se născuse un râu unde două ciute își adăpau setea în același moment, în același loc, sub aceeași corolă de vise, una într-o parte, cealaltă în cealaltă parte. De câte ori doreau să treacă, pornea un torent să spele totul în cale. După ploi multe, râul devenise un estuar… undeva în depărtare se ghiceau doar, se priveau mai îndelung, mai insistent. Apoi un cutremur… totul devenise mare, cu valuri albe, pline, aducând ecouri de departe.

De undeva venise un pescăruș. Își făcuse cuibul în stâncile stropite de dor, căci era el însăși parte din el, aruncând țipete spre Edenul ce se scufundase în mare și care lăsase în urmă o bărcuță pe care stătea scris Speranța.

Dacă ar vrea Dumnezeu, m-aș preface într-un pescăruș alb, să străbat marea, și să mă așez în laguna ta albastră și-n suflul mării, să respir o dată cu tine… Iar din văzduh să te privesc cum dormi fericită.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s