Visele…

Să vorbesc despre noi, să vorbesc despre vise. Se întâmplă în viața noastră lucruri care nu ni le explicăm, le ”simțim”. Și măgarii sunt abonați la starea vremii. Bine, fie, uneori și eu. Îmi pun întrebări care nu au răspuns, doresc să aflu… apoi, oarecum primesc răspunsul. Doar dacă iubesc persoana sau sunt într-un oarecare mod agățat de viața ei. Ciudat. Dar nu e sigur… e doar 50%. Restul e incertitudine… și șansele sunt tot 50% – 50%, deci greșesc…

Mă întreba soția unui prieten: ce cred despre vise?. Pot fi ele adevărate într-o oarecare măsură?. (căci lor li s-au întâmplat cam multe în ultima perioadă) Dacă animalele simt cutremurul înainte de a avea loc, simt incendiul înainte de a-l vedea, dacă porcul își plimbă paiul în gură înainte de furtuna de zăpadă, dacă animalele se ascund înainte de fiecare eclipsă, unele ca pentru somn, altele se pitesc de frică ca și cum ceva rău s-ar întâmpla… atunci omul? de ce nu ar simții și el?. Depinde de cât de fin este receptorul fiecăruia. În definitiv, omul este animalul cel mai adaptabil de pe pământ. Nici el nu își dă seama la câte poate rezista… . Dacă iau modelul UE… ce salarii sunt dincolo și ce salarii avem noi… vă întreb… rezistăm?. Greu, dar mai existăm în coada UE-ului.

Știu exemple de oameni care au simțit înainte de a murii. Și au murit. Și elefanții când mor, se retrag într-un anumit loc. Deci un răspuns simplu, ele sunt avertizări la ceva ce creierul conștientizează că se poate întâmpla, căci sărmanii negrii, neuronii, muncesc fără odihnă. Pornesc de la ce s-a întâmplat sau se întâmplă în jur și ajung la… hmmm… o surpriză, uneori concluziile sunt corecte, alteori nu. Dar de fiecare dată, ca un făcut, ce e negativ e mai plauzibil să se întâmple. Păi se zice că de ce ți-e frică nu scapi, nu?.

Și pentru că sunt fel și fel de oameni, fiecare caută să dea o interpretare viselor proprii. Sunt tratate despre vise, sunt oameni care le place să interpreteze visele. Eu nu cred decât ceea ce simt… iar când nu mai simt… înseamnă că a murit.

Spuneau cercetătorii că atunci când avem vise frumoase suntem fericiți… când zici că ești fericit(ă), de ce victimizare, de ce reproș, de ce să mai zgârii?. De ce să mai strigi unde fumezi, înainte, după, de ce mai râcâi oamenii? Ei oricum te-au lăsat în pace. Dacă susții că ești, trăiește viața ca un om nu ca o corvoadă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s