Neființă

batran

Pornim în viață
luminați de felinarele celorlalți
și ajungem gărboviți pe banca bătrâneții
în așteptarea Neființei
cu o floare în mană.

Privind la ninsoarea din sufletul nostru,
ne aminteam de primul porumbel ce-l hrăneam din palmă.
Căci atunci nu ne păsa că avem cerul la picioare….

Iar acum…
nu ne mai luminează nimeni calea
prin jungla bălților din viața noastră.

Mai sperăm însă la o insulă de liniște
unde în somnul nostru
o să ne dăm în leagănul neființei
cu lumea la picioare…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s