Ciobănaș


Ești o pajiște… mănoasă de verde,
pe care-mi port, eu, un ciobănaș,
mioarele doruri,
doinindu-mi ție agale pașii spre izvor.
Îți caut izvorul liniștii dospind adânc de noi,
plămădit din iertare, bunătate, dragoste… .
Fără patimă, fără întristare,
fără urme de cenușă.

Îmi las cântecul fluierașului,
să ajungă până la muntele ce
semeț se înalță la picioarele tale,
cu trupul,
cu brațele lui,
oglindindu-se de tine… în verde,
pe el să urce și
de acolo să coboare
ca din înaltul unei coloane a infinitului…
sub cerul hârjonit de soare.

Iar la rădăcina ierbii,
mioarele-mi îți suflă cu trudă blândețe.

(Data: 19.02.2014)

Anunțuri

  1. Ţi-am scris pentru că am simţit să o fac precum m-au mânat gândurile să, fără să aştept cuvinte înapoi, aşa că defel nu trebuie să îţi ceri iertare, nu ai pentru ce.


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s