Întreținere

… încă o picătură din oceanul sufletului meu …

„ De departe în noapte am fost lângă tine. La telefon cereai să vină cineva pentru o reparație minoră. Acuzai ceva bătăi neregulate și ceva sufluri ciudate ce te nelinișteau, știind că totul funcționase perfect până atunci. Iar ei mă trimiseră pe mine, un simplu muncitor de la intervenție rapidă.

La ora când Ziua își muta lumina în Candela Înserării, mi-am purtat pașii înspre tine. Am deschis cu grijă ușa și am intrat. Era un semi-întuneric, ici-și-colo câte o geană de lumină și multe lucruri abandonate pe coridor. Am început strâng, ambalajele într-o grămadă, și să aranjez hainele. Apoi am intrat timid în prima cameră, era haos. Am rearanjat rafturile, am strâns lucrurile de pe birou. Acum nu se mai auzea ecoul căci toate erau la locul lor. Puteam să cobor la un nivel mai jos.

Pe scări admiram fotografiile expuse pe pereți. Oameni trecuți prin fața Ochiului tău Magic. Unele erau răsturnate, altele înclinate… se pare că ai trecut în viteză pe lângă ele și suflul le mișcase. Le-am aranjat și pe acestea… mai puțin o fotografie. Era întoarsă cu imaginea spre perete… probabil că era cineva cine te supărase. Am privit la chipul zâmbitor și mă întrebam dacă nu ar trebui să-l iau și să îl pun în altă parte. Poate la obiecte uitate. A fost singura poză pe care am lăsat-o așa.

Ajunsesem într-un fel de templu, un mic locaș de rugăciune… lumânări arse, bețișoare consumate. Am pus alte lumânări, am scos alte bețișoare. Mi se făcuse frig… Prin firidele laterale am șters praful apoi am spălat cu Stropi de Căldură, apoi, am aprins lumânările, am aprins bețișoarele parfumate… și m-am rugat.
Începuse să fie lumină… să fie mai bine.

Dar mai aveam un nivel. Ajunsesem la acea parte ce trebuia să îți mențină armonia. Se auzeau doar din când în când câte o bătaie. Am pătruns înăuntru. Pe tavan se vedeau țurțuri formați de la scurgerile interioare a instalațiilor de lacrimi, iar în soba centrală abia mai mocnea focul… de aceea îmi era frig. Am spart țurțurii, strâns cenușa, curățat soba și am pornit focul… . Acum bătăile se auzeau constante, egale cu propriile bătăi… ale aparatului meu de măsură. Puteam să mă retrag.

Dar am uitat să-ți spun că Centrala de unde Service-ul trebuia să te servească era stricată și am aprins focul și am încălzit totul cu focul și căldura inimii mele iar pe măsuța de la intrare lăsasem o carte de vizită, că cine știe, pe care se vedea scris mare: Sunt pentru inima ta… mereu cu tine, lângă tine mereu … ”.

Data: 01/02.04.2014

Să nu ascultați versurile… E o melodie pe care se dansează la cursurile de dans. Am ”răpit-o” de pe un site-ul lor, apoi am căutat-o căci nu știam cine o cântă. Vals Vienez lent:

Anunțuri

    • Și eu rămân uneori fără cuvinte… mut… pentru că alții vorbesc/scriu mai frumos decât mine și atunci mă citez: ”Mă simt ca un înlocuitor al unui tablou printre atâtea opere de artă în camera unui muzeu.”


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s