Imbufnare

Ma rățoiam unei clipe de cinci minute, zdrobindu-i siguranța în cascadele de plictiseală privind spre groapa și movila crescută de nicăieri lângă ea.

Dar oare ce-i o groapă? Să fie adâncitura săpată de eșecuri, neputințe?. Te-ai prăbușit de multe ori în inima ta și agățat de speranță te-ai ridicat tot de atâtea ori. Iar uneori, când ai zburat, erai prea sus să observi groapa, căci vârful muntelui era mai aproape de tine.

Și ce să fie muntele atunci?. Succesele pe care le-ai avut de fiecare dată când pune-ai mâna singur, sau cot-la-cot cu alții și izbuteau lucrurile. Și când izbutești să te cațeri pe fiecare succes, ajuns în vârf, privești în zare la un alt munte sau privești în jos?. Iar panta muntelui oare nu devine groapă?. Cu cât ești mai sus cu atât ai mai mult de coborât atunci când trebuie să cobori sau te prăbușești.

Sau poate dacă privești la jumătatea unui pahar, nu te-ai întrebat niciodată care parte e mai importantă? partea plină (groapa) sau partea goală? Nu e interesant? Acum cobori în sus sau te ridici în jos… .

Și dacă la picioarele tale stau cele două entități, e mai ușor să privești în sus sau să lași privirea jos?. Sau altfel… cum e mai ușor pentru tine… să dai sau să iei?.
Și atunci? Ce contează? Cât de înalt e muntele sau cât de adâncă e groapa… căci amândouă sunt în fața ta.

P.S. Detest politica, detest politicienii, și detest jocurile în care se joacă ca la euro-parlamentare.

(Data: 03.06.2014)

RE-Editare
contrar așteptărilor…

  • e mai ușor să îți ridici privirea în sus și apoi să urci muntele, chiar dacă asta implică un efort în plus, decât să cobori…
  • e mai ușor să dăruiești decât să iei, chiar dacă asta te face de neînțeles…
  • și e mai ușor să porți în suflet iubire și liniște decât tot timpul ură și răzbunare și astfel să nu îți găsești locul niciodată.

Anunțuri

  1. 🙂 da…
    E mai usor sa lasi privirea in jos si sa vezi cat de sus ai ajuns … poate, privind in jos, iti aduci cumva aminte pe unde ai pasit ca sa ai sansa de a privi in jos, acum 🙂
    … si, imi este mai usor sa ofer, decat sa primesc… eu ofer din toata inima cand ofer si imi este teama ca nu cumva ceea ce primesc sa nu fie oferit la fel cum ofer eu…

    Frumos articol!

    • Mai degrabă o groapă fără fund… că acaparează tot ce poate: oameni, suflete, bani, materiale…. și nimeni nu le mai dă de urmă. Sau urme vagi că: Aici sunt banii dumneavoastră! (pancartele obișnuite… le observam mai ales pe drumurile mele lungi cu mașina. Acum și dacă sunt, m-am obișnuit atât de mult cu ele încât nu le mai bag în seamă.)


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s