Urme de suflet

Când privești în sufletul cuiva, în primul rând cauți lucrurile frumoase pentru că acele lucruri sunt cele care îți vor aminti de el, îți vor vorbi despre el.

Privind în străfundul unui suflet, am găsit dorința de iubire, dorința de bucurie, dorința de a face frumos și bine, dorința de a uimii lumea. Am văzut acolo ceva ce nu văzusem de demult… atât multă speranță. Am văzut acolo multe vise ce puteau să prindă viață, dar erau înconjurate de teamă.

***

„ M-am întâlnit cu un bătrân. Avea barba albă și parul cărunt de lumină. Și-a întins mâinile înspre mine și mi-a spus fără cuvinte:

– Ia această cutie, înăuntru ai să găsești o floare. Să o scoți cu grijă, să o sădești, să o plivești, să îi arați lumea. Și să arăți lumii cât e de frumoasă… ”

***

Și asta am făcut… Un suflet de floare… . De fiecare dată l-am împins înspre viață încercând să i-o arăt altfel, dintr-o postură din care nu ia fost arătată de nimeni. Evidente sunt realizările și nu vorbele răsărite ca ciupercile de după ploaie.

Mă întreb de ce nu l-au învățat să vadă altfel. I-au arătat cum să fi sarcastic, încăpățânat, răutăcios, egoist, cum să judeci, să învinovățești, încercând întotdeauna ca situațiile rezultate să le întorci în favoarea ta. Era o pregătire pentru viață ?!. Oare… de ce nimeni nu la învățat acea lecție simplă care ar trebui să stea la fundamentul condiției noastre de om?.

Am uitat de o regulă elementară pe care o spun copiilor sau adulților deopotrivă: Dacă un bine făcut nu e răsplătit cu omenie, atunci, ridică-te și mergi mai departe, pentru că nu ai fost și nu vei fii decât o piedică sau un mijloc de profit. Și nimic mai mult.

Degeaba vrei ca cineva să aibă grijă de tine, să te spele, să te îmbrace, să te hrănească, dacă tu nu vrei să ai grijă, să speli, să îmbraci (în aceeași măsură cum vrei să dezbraci), să hrănești. Și nu vorbesc de parte fiziologică sau materială pentru că sufletul nu are nevoie de așa ceva… .

Când cauți în sufletul oamenilor, cauți lucrurile cele mai frumoase, pentru că scoțându-le la iveală, ai să-ți dai la iveală frumusețea. Și oricât de urât ai fii, au să te înfrumusețeze și pe tine !.

Data: ianuarie 2015

Sunteți prea mulți pe la care „bântui” de aceea scriu aici… Un An Nou mai Bogat și Plin de Împliniri !.

Anunțuri

  1. Mai greu și, într-un fel absurd, e atunci când nu mai găsești frumusețea…nici în tine, nici în ceilalți, și aluneci în neștire în dezgust. Fără puterea de a mai reveni!

    • Daca esti optimist… ceva frumos tot ai sa gasesti… pentru ca orice om e facut din rau si bine, din urat si frumos. Cand te raneste viata, trebuie sa incerci sa vezi cicatricea ca pe o invatatura si nu ca pe un permanent dezgust. M-am urat mult timp pentru ceea ce am devenit… dar la final am inteles ca cu cat ma urasc mai mult cu atat mai urat sunt, atat in interior cat si in exterior. Am invatat sa ma accept si sa nu mai alunec in nestire in dezgust. Puterea de a revenii o detinem tot noi. E ca o cheie magica pe care o purtam tot timpul, dar nu o bagam de seama ca defapt e la gatul nostru, sau chiar in mana. Depinde ce vrei de la viata… depinde ce vrei sa redevii: un optimist ? sau un pesimist?.


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s