Introspectie in prezentul viitor al trecutului meu.

aripi
„Sunt zile in care ma priveste timid si imi zambeste si atunci e soare, dorit, sperat, chemat in sufletul meu.

Sunt zile in care chiar daca cerul nu zambeste, dar imi zambeste cu toata taria suflari unui inger… atunci ma topeste… si nu exista sloi care sa reziste in fata calduri sale.

Sunt zile cand pasii gandurilor se aud atat de tare in linistea noptii, de parca tipa a chemare, a imbratisare, a sarutare nevinovata, a bucurie impartasita, a dorinta nestavilita de distante sau nepasare, a joc zglobiu de suflet de copil.

Sunt zile cand nu exista decat o alee a simtirii pe care ma plimba, ma poarta in brate, ma rasfata… ma atrage in acel joc al vietii in care suntem doi. Doi… citind aceiasi carte, cu aceiasi mana, in aceiasi parte de pat, sub aceeasi plapuma de vise, aceeasi camaruta… a inimii.

Sunt zile in care ma pandeste de undeva din dosul sufletului… asteapta o clipa ca sa mi-l surprinda apoi sare sa mi-l stranga cat mai tare. Ma lasa o clipa si apoi iar ma strange… pana cand ajung sa fiu fara suflare… Si atunci mi-e dezmortit sufletul… si atunci e rau… mi-e tare rau… .”

(Data 10.02.2014)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s