Descult prin mine

        Cand deschizi usa sufletului e ca si cum ai deschide usa unui intreg univers. Vor fi multi cei care ii vor trece pragul si se vor plimba, vor fi multi cei care trecand, vor face mult zgomot, sau isi vor sterge talpile lasand acolo glodul caracterului lor… vor fi putini cei care vor incerca sa curete, apoi sa aranjeze toate cele imprastiate de ei sau de altii, sau vor avea dorinta de a pune un pic de caldura acolo unde au vazut ca altii au aruncat cu pietre, furie si ura… vor fi putini cei care vor vrea a lasa ceva ce sa aminteasca de trecerea lor.

        Pentru unii nu suntem decat un muzeu in care, plictisiti, pasesc fara a mai privi la nimic, caracterizeaza locul ca neinteresant, banal si gol… iar mai apoi vor tranti usa de la intrare. Si totusi, sunt ferestrele pline de lumina, sunt locuri cu caldura si frumusete pe care trebuie doar sa le vada. Atunci cand pasesc pragul sufletului tau primesc in mana o harta invizibila cu care pot sa caute comoara… cea pe care doresc sa o gaseasca.

        Pentru unii suntem o carte cu foi scrise si foi ce vor sa se scrie… citesc tacuti ce a fost scris si asteapta ca pe foile albe sa se scrie ceva pentru ca sa poata citi in continuare… Si se scriu, pentru ca viata merge inainte, cu lucruri frumoase, sau lucruri urate. Dar se scriu. Vor fi unii care vor dori sa scrie cu mana lor cateva pagini. Acele pagini sunt cele care nu pot fi uitate pentru ca sunt incarcate de emotia acelei maini ce scrie si de emotia celui care citeste.

        Tu ii primesti pe toti cei ce vor sa intre, ii lasi sa caute si sa ia fiecare cate o farama de „tine”, pentru ca atunci cand au sa mai vina, au sa spuna celorlati… aici am mai fost, aici am gasit ceva si pentru mine. Poti sa gasesti resurse pentru ca acest „tine” sa nu se sfarseasca… ca si cum ar fi construit dintr-un aluat de nesfarsit.

        Am pornit descult prin mine, mi-am lasat gandurile la intrare si privesc totul ca si cand nimic n-ar fi al meu. Ma intrebam daca anumite lucruri pot fi reparate. Cred ca trebuie sa existe o astfel de putere iar cand o gasesti, sa poti repara lucrurile si mai ales sa nu le lasi la voia intamplarii prin viata ta. Undeva, intr-un colt zace, dar trebuie sa fi pregatit sa o pui la locul ei.

        Stiu doar ca o sticla daca e sparta nu o mai poti face inapoi cum era, de aceea e mai bine sa zgarii doar. Stiu doar ca daca ai zgariat ceva, chiar daca repari tot mai ramane o urma. Stiu doar ca poti dobora dar nu poti infrange, pentru ca speranta ridica in permanenta aripi chiar si acolo unde totul este imposibil. Stiu doar ca, cu caldura care creste/traieste ca o flacara in tine poti topi ghetarii. Stiu doar ca cu oricata furie ai lovi usa, ea se deschide cu o apasare usoara. Stiu doar ca tunetul aduce dupa sine fulgere… deci lumina. Stiu doar ca atunci cand vrei sa faci ceva frumos se vor gasi intotdeauna cativa care vor privi cu invidie acest gest si printre ei poate fi chiar cel sorocit de acel frumos. Stiu doar ca … Hmmm…

Cei care sunt oameni vor stii sa salute si sa se descalte la intrare… .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s