Marea

IMG_1393„Într-o zi, la țărm stând, mi se facuse dor de a mă înconjura de mare. M-am pus bărcuță pe valurile ei calde și mi-am întins sufletul pe catarg iar cu inima fârtat am pornit la drum.

Suflat de nori și biciuit de vânt am străbătut întinderea de spumă dintr-o parte în cealaltă… și înapoi. Pe oriunde treceam căutam o insulă… numai a mea… în care să îmi îngrop inima pentru ca să răsară apoi soroc de visare, liniște și îndestulare.

Într-un târziu, rătăcit, obosit, mi-am ridicat ochii spre cer… Acolo, oazele de nori se pierdeau în marea de stele… Măcar puteam cu palmele să ascund norii și cu privirea să alerg o stea.

Am dorit să mă întind… să opresc norii din goana lor și să imi ascult valurile… Tăcută, marea mi-a întins pe o bucată de cer o lună ce răsărise de curând dintre undele ei tainice. I-am șoptit o poezie de bun-găsit rugând-o să stea cu mine… eu o pată… ea o pată… noi împreună dintr-un tablou, dansând îmbrățișați printre perlele albastre, steluțele din mare, norii și stele în eterul vieții.

Ca să mă opresc, am aruncat ancora. Cred că am greșit marea… m-am ancorat în inima ta… . „

Anunțuri

    • Era un banc:
      Musul: Domnule capitan, asa-i ca daca un lucru daca stim unde este, nu este pierdut?.
      Capitanul: Da… asa-i!.
      Musul: Atunci.. sa traiti… ceasul dumneavoastra e pe fundul Marii….

      Parafrazand… ancora va e in mare… in care?… Asta dvs. trebuie sa stiti! 😉


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s