Picături

carte” În palma mea stă inima ta. Și nu știu decât să o mângâi cu privirea, să o sărut cu vorbele și să o ascult cum îmi vorbește în bătăi cadențate. Îmi spune cuvinte cu tăcerea, îmi zugrăvește visele cu surâsul, îmi îmbrățișeaza sufletul cu gândurile și mă face să cresc cu ploaia.

Îți multumesc… că exiști, îți mulțumesc că mă faci să trăiesc, îți mulțumesc că inima-ți nu a plecat niciodată departe si pentru că ea bătea pentru mine… .”

(Necuvinte…și… frânturi de iubire …)

… si citind printre articole… o inspiratie de moment …

Sunt… frunză bătută-n vânt….

Privind din cer înspre pământ,
Călcând pe nori, visând, zburând,
De păsări, stele întrebând,
Cine am fost de ram legat?
Și al cui e acel palat
De ramuri prins, de doruri nins
Și în cuvinte multe prins?

Cine am fost când rece vânt
Culca pădurea la pământ?
Și mă țineam ca disperat
De ramură? Să fi zburat?
Iar când cu toamna mă uscam
Cine am fost de întrebam
Dacă cu ploaia mă topesc
Sau dacă o să amorțesc?

Un strop mi-ar fi ajuns să zbor?
Un glas m-ar fi purtat cu dor?
Și dacă-n lume aveam rost…
Cine am fost când nu am fost?
O virgulă? Un amănunt?…

Ieri ?!… Am fost eu…
Azi.. nu mai sunt.

(… cine am fost? …)

 (data: 28.01.2016)

Anunțuri


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s